joi, 5 iulie 2018

TURISTUL de Olen Steinhauer - Recenzie


Bună tuturor şi bine v-am găsit pe blogul meu!
După cum am spus în Book Haul, astăzi voi face recenzia cărții TURISTUL.
Să începem!

Sinopsis:

Milo Weaver, alias Charles Alexander, se află într-un punct crucial al
vieţii sale. Agent al unei secţiuni aparte a CIA funcţionând sub numele
de Turism, şi-a găsit în sfârşit liniştea renunţând la munca de teren şi
întemeindu-şi o familie. Însă totul se schimbă în momentul în care şeful
său, Tom Grainger, îl trimite să investigheze o agentă a Turismului
aflată la Paris, Angela Yates, veche prietenă şi colaboratoare de-a sa,
bănuită că vinde informaţii. Moartea subită a acesteia şi faptul că
Weaver este ultimul care o vede în viaţă îl trimit pe acesta într-o
cursă nebunească la capătul căreia îşi va descoperi şi accepta adevărata
identitate.

Recenzie:


Cu siguranţă ce mai tare carte de spionaj din câte am văzut, iar acel număr 18 din preţul ei mi-a fost ca un semn că va merita şi așa a şi fost.
O carte bine scrisă cu o poveste făcută asemenea unei anchete în care pui cap la cap toate detaliile alături de Milo, protagonistul cărţii. 
Acțiunea începe în perioada atacului terorist asupra Turnurilor Gemene din 11 septembrie 2001.


Toată această anchetă care s-a soldat cu moartea unor personaje care chiar te făceau să le îndrăgeşti şi să simţi o oarecare tristeţe în momentul în care acestea mor, toate acestea din cauza celor aflaţi în fruntea Companiei secrete de "turişti" care erau agenţi secreţi cu identităţi false, printre care şi Milo până să ajungă să lucreze pe cont propriu ca agent dublu.

Pistol Makarova

Cele mai dragi personaje pentru mine au fost Angela şi Milo care chiar se potriveu, formând o echipă foarte bună şi am regretat nespus momentul în care Angela moare...
Cartea este structurată în 4 părţi (Sfârșitul Turismului; Probleme ale breșei internaţionale a turiştilor; Turismul este arta de a povesti şi Începutul turismului).
Așa cum scrie şi în sinopsisul cărţii, totul se schimbă şi se complică foarte mult odată cu trimiterea lui Milo în misiunea care i-ar putea costa pe soția lui iubită și pe fiica vitregă de 6 ani pe care o dorește, o misiune de investigare a Angelei,
Steinhauer stabilește nenumărate scene-cheie la Disney World. Într-o secvență de acțiune tensionată, Milo introduce "fetele sale" unui agent rus retras, care se alătură misterios în timpul călătoriei lor cu trenul până la Space Mountain. La scurt timp după această însărcinare, Milo îndeplinește actul sacrificial de a lăsa soția și copilul în urmă când a fugit din ținutul Disney, cu doar câteva minute înainte ca agenții de securitate internă să intre pe ușă, intenționând să-l salte pentru uciderea unui alt agent, Angela.
Disney World & Space Mountain

Așa începând marea anchetă pentru a se afla adevărul despre TIGRU, asasinul plătit al Companiei, acest teribil personaj negativ îi spune lui Milo câteva secrete profesionale în schimbul răzbunării împotriva agentului (un "turist" corupt al şefului companiei, cu multe nume false, dar fără personalitate) "jihadului islamic global" care l-a injectat cu virusul SIDA şi astfel ucis., şi despre cine este cel care a coordonat toată activitatea legată de uscarea surselor de petrol ale Chinei prin destabilizarea anumitor guverne africane, în primul rând Sudan, care o furnizează.
În toată aceasta perioadă, Milo își continuă ancheta dar şi încercând să rămână ascuns de Departamentul de securitate care îl căuta.
Avenue of the Americans

Odată cu eliminarea agentului trimis de şeful companiei de către Milo, acesta obţine o identitate nouă pentru el şi familia lui însă ideea de a dispărea sub numele Dolan este respinsă de către Tina, soţia lui.
După o săptămână de stat ascuns, Milo se predă şi este reţinut timp de câteva luni,timp în care şefa Departamentului de securitate caută date pentru a afla adevărul despre identitatea lui Milo.
În cele din urmă ancheta se încheie odată cu sinuciderea lui Fitzhugh cae se dovedeşte a fi responsabil de toate cele întâmplate şi mărturiseşte în biletul său de adio.
Milo este eliberat însă finalul deschis al cărţii ne lasă cu o promisiune a acestuia de a se întoarece în Turism şi nimic concret legat de familie ceea ce te face să+ţi pui întrebări şi multe scenarii.
În concluzie a fost o carte foarte bună şi captivantă care m-a ţinut cu sufletul la gură şi mi-a captat total atenţia. O recomand!

Aceasta a fost recenzia, sper că v-a plăcut şi v-am făcut curioşi şi dornici de a o citi. 😊
O găsiţi la un preţ foarte bun aici.
Vă mulțumesc pentru atenţie.
Vă aștept cu păreri și sugestii în secțiunea de comentarii.

sâmbătă, 12 mai 2018

Book haul




Bună tuturor și bine v-am regăsit pe blogul meu.
A trecut ceva timp de când nu am mai postat dar azi vin cu ceva nou pe blog, primul book haul😊
De la începutul acestui an, mai exact de la ziua mea (18 ani, yeey) încoace am adunat câteva cărți pe care am zis să vi le prezint și vouă. Desigur, vor urma și recenziile :)))
Să începem😉






Prima carte pe care o voi prezenta este „ 2001 a space odyssey ” (2001 odiseea spațială), această carte am primit-o chiar de ziua mea de la draga mea prietenă și colegă Alexandra (Ale), căreia îi mulțumesc foarte mult❤
Cartea este versiunea în limba engleză, ceea ce îmi va fi de mare ajutor pentru a repeta pentru probele la engleză de la bacul de anul viitor. Este o carte SF care-mi place, mai ales că este scrisă de unul dintre autorii mei preferați. Impresiile despre carte le veți vedea în recenzia ce probabil va apărea vara aceasta.




Următoarea cartea carte la rând  este „ În cafeneaua tinereții pierdute”, pe aceasta am primit-o chiar la petrecerea de majorat de la prietena mea Catrina.
Cartea aceasta este una bazată pe multă descriere, dar este una drăguță, și la aceasta probabil că voi reveni cu o recenzie.
Aveți aici o scurtă descriere: „În cafeneaua tinereții pierdute este asemenea unui portret cubist: cartea spune, din mai multe perspective si pe mai multe voci, povestea lui Louki, o femeie tânără care încearcă să scape de rutina propriei vieți, fugind de mama și mai apoi de soț, pentru a se retrage în Parisul cafenelelor obscure și al boemilor plictisiți. Dar pe cât este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atât de ușor poți sa te pierzi in el.”




Această carte este una veche pe care am luat-o de la bunica mea din Târgoviște.
Am luat-o din simplă curiozitate datorită titlului acesteia și temei războiului care mi-a amintit de jocul meu preferat „ Word of tanks”. Și această carte este una destul  de interesantă însă nu știu sigur dacă  îi voi face și o recenzie.




„Turistul” chiar este o carte care mi-a atras atenția încă de când am văzut-o la un mic magazin aflat în incinta magazinului Kaufland de lângă mine și nu am putut rezista și am cumpărat-o.😁
Am citit-o mai mult de jumătate iar recenzia acesteia va fi prima apărută pe blogul meu, nu voi da prea multe detalii acum despre ea, voi prezenta mai multe în postarea dedicată acestei cărți.
Ce pot spune este că o recomand cu plăcere, merită citită.👍




Ultima carte din acest book haul am primit-o chiar ieri de la părinții mei, cărora le mulțumesc.
Din ce spune în sinopsisul acestei cărți care parcă te invită într-o altă lume, sunt sigur că va fi interesantă😇
Pășiți, fără teamă, in orașul de bronz, in Daevabadul cel clădit de fapturi mitice, unde djinn-ii din basmele arabe i-au construit o lume fascinanta, in care magia și miraculosul se împletesc cu intrigile politice și amoroase, iar fanatismul religios cu lupta de eliberare a celor oprimați din cauza că aparțin unei rase declarate impure, într-o poveste care va reuși să fie pe cât de pasionantă, pe atât de realistă.”
Partea bună este că face parte dintr-o trilogie care mă tentează să o parcurg.

Cam atât pentru astăzi, sper că v-a plăcut și vă aștept în viitoarele articole de pe blog. Vă aștept și în secțiunea de comentarii cu păreri și recomandări. Până atunci vă urez lectură plăcută și o zi frumoasă.

joi, 4 ianuarie 2018

Tema pentru acasa de Nicolae Dabija - Recenzie


Bună tuturor şi la mulți ani!
Astăzi am venit cu recenzia unei cărți pe care am adorat-o și la care tot am spus că-i voi face recenzia și uitați-o. Sper să vă placă😊


Sinopsis:

Romanul lui Nicolae Dabija e un model de limbă românească. Semn că și-n Basarabia se scrie bine, iar pe alocuri-și mai bine decât se scrie la București sau Galați. Basarabenii nu trebuie să aibă complexe: marea literatură românească se scrie și la Chișinău, ca oriunde în Țară unde creează un maestru.(Ion LAZU)

Romanul “Tema pentru acasă” a lui Nicolae Dabija a apărut la editura Princeps, Iași în anul 2009. Carte este despre drama deportaților basarabeni și despre credința în Dumnezeu care i-a ajutat să o depășească. Tragedia acelor oameni nevinovați, umiliți de regimul comunist și destine cărora au fost făcute una cu pământul pentru simplul fapt că erau sau gândeau altfel.



  • Bestseller in Romania si Republica Moldova cu peste 50.000 de exemplare vândute
  • Peste 500 mii de împrumuturi in biblioteci
  • Roman tradus in şapte limbi



Recenzie:

Am numai cuvinte de laudă despre această carte.
Cartea mi-am adus-o tata, o carte frumoasa, ediție cartonată(vedeți poza)
M-am apucat să citesc această carte, recunosc, tot datorită tatălui meu care mi-a spus că îmi va plăcea și a avut dreptate, mulțumesc tati.



„Tema pentru acasă” prezintă povestea lui Mihai Ulmu. Un tânăr profesor în Poiana, pe care-l îndrăgesc toate elevele, dar el n-are ochi pentru niciuna. După ce Mihai e acuzat că duce prin noroi numele lui Stalin după ce
și-a asumat vina de a arunca portretul lui I. Stalin după  catedră, devenind un așa-zis dușman al poporului, acesta este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare.

Înainte de încheierea acelei lecții, de viață și de școală, profesorul lasă elevilor săi o temă pentru acasă: „A fi om în viață e o artă sau un destin?”
Răspunsul avea să îl afle după 13 ani de închisoare, chin, înjosire, calvar și pierderea celor dragi în Siberia de gheață, la Zarianca, în “Lagărul Morții”. M1-315 a fost numărul lui Mihai Ulmu

În carte este prezentată povestea celor două personaje principale:
Mihai e un tânăr de 25 de ani, ale cărui experiențe de viață, dureri și plângeri m-au emoționat până la lacrimi. Profesor de limba și literatura română la un liceu din Poiana, Mihai Ulmu își cucerește elevii prin cuvântul cald și privirea blândă. Un tânăr pentru care Cartea reprezintă arma supremă.
Maria Răzeșu e o tânără zveltă, care mi-a plăcut la nebunie. Fosta elevă a lui Ulmu reușește să impresioneze prin istețimea (ea fiind cea din spatele planului de evadare) și curajul de care dă dovadă. O adolescentă visătoare, dar realistă, care vrea să se afirme, să iasă din mulțime, să fie diferită. Să fie Ea.
Mi-a plăcut că la fiecare capitol exista câte un citat frumos de exemplu acesta "Omul - oglinda prin care trebuie privit Universul." (George Bernard Shaw)
"Tema pentru acasă" este un roman unic. Incomparabil cu alte cărți citite. Autorul reușește să facă din simplitate ceva fabulos, ceva total diferit.
Dragostea dintre cei doi ar părea imposibilă în situația în care se aflau dar tocmai greutățile au făcut ca dragostea acestora să fie mai puternică și să iasă la suprafață asemenea unei flori ieșită dintre spini, agățându-se de unica rază de lumină care era încă pură.
Finalul poveștii de iubire a fost neașteptat și cutremurător, după ce Maria a dat naștere lui Mircea, copilul le este luat după 2 ani și dus la orfelinat, la o distanță de 10 km de lagăr, de unde mama lui încearcă să-l salveze însă este împușcată iar Mihai își regăsește fiul după ce este eliberat și se întoarce în Poiana.

Recomand această carte tuturor, e un roman care nu puteți să-l ratați, pe mine unul m-a convins că este o capodoperă a scrisului frumos.

Acum în încheiere vă întreb și pe voi, A fi om în viață e o artă sau un destin?
Eu vă spun sincer că pentru mine este o artă, arta de a trăii frumos, e arta de a fi tu însuți, cu toate ale tale: bucurii, dureri, speranțe, decepții, realizări și altele. O spun din proprie experiență, mai am câteva zile și împlinesc 18 ani iar până acum am trecut prin mai multe situații mai bune sau mai rele dar totuși am mers înainte, pentru unele momente unde chiar mi s-a părut aproape imposibil deși știu că nimic nu e imposibil (mi-am dovedit asta) , le mulțumesc pe această cale prietenilor, chiar și celor de moment și chiar și celor care nu aveau în gând să facă ceva pentru mine și au fost o lecție în viață, le mulțumesc. Dar în primul rând le mulțumesc părinților, bunicilor, cei care îmi sunt cel mai aproape pentru tot.❤  

Cam atât pentru această postare, sper că v-a plăcut, a trecut ceva timp de când nu am mai postat.
Vă mulțumesc pentru atenție, vă aștept și în comentarii dacă mai aveți ceva e spus.






duminică, 26 noiembrie 2017

Istoria literaturii, limbii şi culturii române

După cum am promis am revenit cu postarea,cea despre istorie,cum pe blog e vorba de citit cărți şi scris recenzii sau alte subiecte astăzi voi vorbii despre istoria limbii şi literaturii române şi a culturii acesteia.

La începutul acestui an,la liceu am facut despre începuturile formării limbii române care a pornit la noi de la alfabetul chiliric pâna la introducerea grafiei latine în țara noastră în timpul domniei lui Cuza,iar în Transilvania,8n timpul Şcolii Ardelene.
Începuturile scrisului în Lb. Română regasindu-se în sec al XVI-lea.
În ceea ce priveste cultura poporului nostru,aceasta începe să se diversifice mai ales prin influența ideilor iluministe impuse de boierii luminați,cărturari care au încercat să recupereze trecutul istoric.
Atât în Moldova cât şi în Muntenia,crinicarii,intruiți,cunoscători ai mai multor limbi,călători prin alte țări,au creat opere cu importanță mare pentru istoria şi literatură noastră. Aceşti mari cronicari au fost Grigore Ureche,Miron Costin şi Ion Neculce,aceştia au scris fiecare,în perioade diferite, "Letopisețul Țării Moldovei",fiecare continuând cronica predecesorului său.
România fiind situată geografic în spațiul a două tipuri de civilizații,occidentală şi orientală şi au avut o influență majoră asupra culturii şi civilizației poporului nostru.
Mişcarea iluministă din Transilvania a aparut în urma formarii Şcolii Ardelene prin care s-au constituit 2 direcții de acțiune:
1- Emanciparea poporului prin cultură(crearea de şcoli,facilitarea accesului la educație,scrierea unor abecedare)
2-Direcția erudită care cuprinde crearea unor tratate de istorie,religie,filologie şi siciologie.
Toate acestea au fost modernizate în urma influențelor literaturii paşoptiste pentru cultură.
Epoca paşoptistă(1830-1860) se leagă de evenimente importante la nivel politic şi social.
Mişcarea paşoptistă a avut ca obiective:modernizarea societății,emanciparea națională,independența politică,unirea principatelor,libertatea națională.
Cultural,poeți,prozatori,ziarişti şi istorici au încercat să "sincronizeze" cultura noastră cu cea a Europei,fiind nevoiți să sară peste etape din cauza inexistenței bazei culturii româneşti.
Toate acestea au stat la baza formării limbii şi culturii României de astăzi.

Sper că nu v-am plictisit,acest subiect mi-a plăcut foarte mult şi am vrut să vorbesc despre el aici.
Urmează să apară şi câteva recenzii,sper să apuc în această săptămână sau cel târziu luna viitoare.
Mulțumesc pentru atenție😊

vineri, 27 octombrie 2017

Anunț

Bună şi bine v-am regăsit pe blogul meu:))
De când aşteptam să fac o aşa introducere,like youtuber-ului presorat al surioarei mele.

După câte ați observat şi în titlu,astăzi am un anunț de făcut,ştiți bine că nu am mai postat de mult,îmi pare rău...
A fost vară,a început clasa a 11-ea şi de aici începe greul,vine BACUL la anul şi am zis să încep pregătirile motiv pentru care am lăsat şi cititul pe locul 2/3.
Stați liniştiți,voi revenii curând cu postări noi,una legată de istorie şi cealaltă fiind o recenzie.
Aceasta e cartea😊



Pe de altă parte,astăzi este o zi foarte importantă,astăzi este ziua dragei mele colege şi prietene de care am mai amintit în postările mele.
Vreau ca toți cei care citiți această postare să-i lăsați şi un "La mulți ani!"

Cam atât de spus aici,revin cât de curând cu cele 2 postări promise☺
Noapte bună!





luni, 17 iulie 2017

JURNAL de Chuck Palahniuk - Recenzie

Bună tuturor!😘
A trecut ceva timp de când nu am mai postat dar m-am luat cu tezele de la finalul anului apoi am fost plecat și aia a fost, dar m-am întors.
Dacă vreți să vedeți ce am mai făcut intrați pe Instagram
Cum am fost ocupat nici cu cititul nu m-am prea mai omorât dar am citit Jurnal, ceva diferit de cărțile citite până acum dar mi-a plăcut, mulțumesc pentru carte (şti tu cine), sper ca și vouă să vă placă, deci, să trecem la subiect.


Sinopsis:

Cu Jurnalul sau, Chuck Palahniuk, cronicarul tuturor coșmarurilor Americii, a stârnit controverse aprinse, ajungând fără întârziere in topul bestsellerurilor. Romanul o are ca protagonista pe Misty Wilmot, fosta studenta la Arte Frumoase, al cărei sot zace in coma pe patul unui spital, după ce a încercat sa se sinucidă. Întoarsa pe insula Waytansea, Misty se vede redusa la meseria de chelnerița in restaurantul unui hotel. Când din casele pe care le redecora Peter încep sa dispară încăperi si pe pereți se ivesc mesaje neobișnuite, izbucnește un adevărat scandal. Proprietarii furioși intentează proces după proces, iar Misty își vede încă o data spulberat visul de a deveni pictorița. Dar, parca posedata de spiritul lui Maura Kincaid, o artista legendara, Misty începe sa picteze febril. Nu cumva talentul ei redescoperit este parte a unui plan diabolic?

Recenzie:

Această carte a fost una destul de ciudată, dar pentru orice există un început, fie el mai bun sau nu...
Să întăresc acest lucru, vă voi da un exemplu, închipuiți-vă că aveți o casă de vacanță unde mergeți de 2-3 ori pe an. Iar într-o zi când ajungeți constatați că lipsește sufrageria sau bucătăria. În locul ușii acum e un perete zidit. E opera lui Peter, meșterul care a lucrat acolo, iar acum zace în comă la spital în urma unei sinucideri nereușite. Proprietarul sparge zidul și găsește scrise cu vopsea tot felul de mesaje ciudate. Sună la Misty, nevasta lui Peter să se plângă, eu unul nu am înțeles din prima ce se petrece iar pe parcursul cărții lucrurile vor fi și mai și.
Cam așa începe această carte bizară semnată de Chuck Palahniuk, care pe vremea forumurilor, în urmă cu vreo 10-15 ani era considerat Ryu Murakami al Americii ( a nu se confunda cu Haruki Murakami )
Povestea cărții mi s-a părut interesantă în ciuda literaturii lui Palahniuk care pentru cei mai sensibili va fi considerată una scârboasă, ba chiar grotescă.
Nu am prea multe de spus despre carte, este tipul de carte care poate fi citită când nu ai ce face într-o zi sau două pentru că e scurtă și ușor de citit, eu nefiind obişnuit cu genul acesta de carte m-am adaptat mai greu la ea.
Vă recomand această carte, odată ce ai început să o citești vei realiza că merită într-o zi în care nu ai nimic de făcut.
A fost cam scurtă această recenzie, știu,  dar vă promit că următoarele vor fi mai stufoase, Glamorama e una din cele care vor urma dar asta abia după ce mă întorc din tabăra de la Costinești😎
SCOICA😊
Până data viitoare, aveți grija de voi!
Vă aștept în comentarii cu păreri şi recomandări de cărţi sau filme :)))

sâmbătă, 13 mai 2017

În ţara maramureşului





Bună tuturor.
A trecut aproape o lună de la ultima postare, o vacanță mai exact.
Ei bine, această vacantă a fost una de neuitat datorită frumoasei călătorii spre Țara Maramureșului.
Această bucată de Rai, cum i-aș putea spune, mi-a rămas în suflet şi își merită pe deplin locul 1 din locurile mele favorite.
Prin această călătorie m-am putut bucura de frumusețile pe care ni le poate oferi România, de la câmpurile de rapiță, până la crestele munților sau peisajele din zona serpentinelor.
Dar să revin la subiect, Maramureșul e spectaculos, are niște peisaje de-ţi dau lacrimile de drag.
Eu m-am atașat rapid de această zonă şi din acest motiv mi-am propus să revin vara aceasta pentru o perioadă mai lungă.
În Maramureș am ajuns în urma unei invitații la o nuntă specifică zonei, mai exact în comuna Bârsana "Terram Zurduky", unde se găsește şi Mânăstirea Bârsana.
În aceste locuri simți cu adevărat că trăiești, te simți liber iar toate acestea într-un peisaj de vis, dar asta nu e tot. Ceva ce m-a bucurat nespus este felul de a fi al oamenilor de aici, calzi, primitori, plini de viață şi de bunăvoinţă, total diferit de ce găsești la București.
Voi lua în discuție fiecare element referitor la Maramureș:

MÂNĂSTIREA BÂRSANA
Clopul

Cu siguranţă un loc în care îţi găseşti liniştea şi pacea sufletească, unde şti că nimeni şi nimic nu te poate tulbura, unde şti că nu ai de ce să fi stresat şi că totul este perfect.
Eu am avut ocazia să fiu cazat chiar lângă mânăstire şi  a fost tare bine. Deşi telefonul meu nu avea nici o linie de semnal a fost chiar un mod mai bun de a scăpa de stresul pe care îl provoacă acesta, folosindu-l doar la făcut poze 😊










Altarul-biserica nouă
Altarul-biserica veche

Cimitirul vesel de la Săpânța

Această locație nu prea mi-a plăcut, ideea de vizită la cimitir nu-mi place, dar să zicem că a fost bine și m-am bucurat de drumul până acolo.

Mâncarea

Cu siguranță în Maramureș nu poți spune niciodată că nu ai ce mânca, chiar ai şi încă multă şi foarte bună, oamenii de aici sunt adevărați "master chefi".
Oriunde mergeam, nu lipsea aperitivul, unde se găseau minim 3 feluri de brânză. Iar eu care ador brânza de mic... Iar brânza, după cum toți știm, nu merge fără ceapă, iar dacă e ceapă roșie, acela ești, nu te mai oprești :))
Sarmalele sunt nelipsite şi aici, dar cu un gust diferit şi foarte bun.
Supa cu tăiţei ușor picantă este de asemenea deosebită.
Dar să nu uit de cea mai bună parte, prăjiturile şi torturile (nu degeaba sunt 4-5 torturi la nuntă).
La această categorie nu am nimic de obiectat, doar cuvinte de laudă, maramureșeni-s super bucătari şi cofetari 😊

Haine și port popular 

Portul popular constituie un element etnografic important pentru identitatea românilor din Maramureș.
Să fiu mai precis, privind mai în detaliu, putem identifica locuitorii după satul de proveniență în funcție de elementele costumației.
Interesant este faptul că hainele erau confecționate în gospodărie, din materii prime realizate de oameni tot acolo, deși evreii introduseseră materiale artificiale, dar asta datorită conservatorismului.
Însă după al doilea RM, tendințele s-au schimbat.
Sunt mai multe porturi:
  • portul copiilor (coconi)
  • portul feciorilor şi fetelor
  • portul adulților
  • portul bătrânilor
  • portul de zi cu zi
  • portul de sărbătoare
  • portul de doliu
Elementele portului bărbătesc:
  1. pălăria (clopul)/căciula(cuşma)
  2. cămaşa (cămeşa)
  3. puloverul (sfetărul)
  4. pieptarul
  5. cojocul
  6. cioarecii
  7. gatile
  8. guba
  9. cizme/opinci
  10. *curea lată

Elementele portului femeilor:







  1. năframă (pânzătură)
  2. cămaşă lungă (stan)
  3. sfetăr
  4. pieptar
  5. cojoc
  6. fustă
  7. zadie
  8. lecric
  9. lecrec
  10. opinci de oargă
  11. obiele

Podoabe şi accesorii:

Clop


Tradiţii şi obiceiuri:

Ceea ce se știe și de care m-am convins și eu, este că în Maramureș oamenii sunt foarte credincioși. Aceștia nu încep să mănânce până nu se spune rugăciunea, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că mai există şi oameni cu credință, semn că oamenii şi-au păstrat tradițiile din moşi-strămoşi.
Tradiția lemnului este încă actuală și fiecare maramureșean se mândrește cu ea. Am fost şi am văzut tot felul de obiecte şi jucării făcute din lemn dar şi altfel de obiecte folosite cu mult timp în urmă, precum şi vestitele porţi maramureşene.
Mai există şi tradiția ţesăturilor, mod în care femeile își croiesc hainele acasă.

Poartă
   


Dansuri:

Aceasta este categoria care pe mine m-a impresionat atât prin stilul de dans cât şi prin ideea de păstrare a tradiției.

Dansul tradițional maramureșean care m-a uimit a fost învârtita, unde udatul pe jos cu horincă pentru a ''luneca'' este de-a dreptul fascinant.

Dansul specific băieților este Bărbătescul (sau Feciorescul).
Jocul de perechi este numit Învârtita (De-nvârtit) - în timp ce băiatul execută încontinuu pași tropotiți, fata se plimbă la dreapta sau la stânga (sau în jurul lui) în pași mărunți.
Un dans specific în zonă este și Jocul lui Vili, dans bărbătesc de tradiție haiducească.


Dar cum maramureșenii știu bine a juca, melodiile noi de acum precum Despacito şi Chantaje nu le-au fost prea greu de intrat în ritm, un alt motiv pentru care maramureșenii sunt super😎



A fost cea mai frumoasă experiență de până acum😃
În afară de Maramureș am fost și prin Ardeal, dar asta poate într-o altă poveste :))

Cam atât pentru astăzi, data viitoare (după teze) voi veni cu o nouă recenzie poate la JURNAL de Palahniuk sau Glamorama de Ellis.
Sper că v-a plăcut, vă aştept cu păreri sau sugestii în comentarii.
Până data viitoare, numai bine!